Să arzi încet, iubito, în pâlpâiri feline,
Purtând la piept speranța, pe ramura de măr,
Și apăr-o de vântul ce cade peste tine,
Și crede în iubire ca într-un adevăr!

Să arzi timid, iubito, în nopțile de veghe,
Când genele-ți sunt aripi, în joacă printre nori.
Vom ghemui distanțe, întinse-n multe leghe,
Și-n rugăciuni profane, vom arde până-n zori.

Să arzi, ca într-o floare, cu visele-n stamine,
Sărutul și iubirea păstrează-le-n pistil,
Adună-te-n culoare și-n irizări carmine,
Să-mi fii, în noaptea noastră, iubită și copil.

Să arzi, doar pe jumate, și-n clipa cea mai dragă,
Și eu să ard, asemeni, și în îmbrățișări,
Să fim din bucățele, o flacără întreagă,
Incendiind apusuri, de vieți și căutări.