Uite, primăvara reînvie, și toți pomii au flori de hârtie.
Cerul e sumar ca un decor. Arăturile sunt pline de noroi.
Vino, vreau să ne plimbăm și noi. Poate crezi în declarații de amor.
Cântecul atât de monoton zârâit în sârme de telefon.
Salcia imobilă cu ciucuri înflorește.

Oile de bucurie stau cu capu-n jos.
Trenul trece, fumul cade gros
când pe ape frigul se cojește.
Frigul pentru fiecare an, alb ca dinții tăi - clape de pian.

Clinchetind cu zgomotul de foarfeci radioase, rândunele trec pe cărți poștale,
cucul din ceasornic sună-n vale, câmpul putrezit miroase.
Vino, paradox sentimental, tuse înflorită în spital. -
Uite, primăvara reînvie, pentru cei ce nu se pot uita.
Vino, să privești uitarea ta și să calci flori de hârtie.


1914


* Extras din "Scrieri" vol. II, E.P.L., Buc., 1968.