ți-am păstrat, iubire, multe
zile din prezenta-mi viață,
ți-am promis că or s-asculte
doar de tine – nătăfleață!

mi le-ai luat cu nesimțire
garantându-mi fericirea.
azi îmi număr cu mâhnire
anii morți – dezamăgirea.

dacă tu, nelegiuito,
ai fi spus la prima boare
cât poți fi de-nșelătoare!…
dar n-ai zis nimic – urâto!