Cu liniște-n fiorduri se-nvestmântă
Un colț de mare-n țări de vis, departe,
Dar în adânc în două se desparte,
Căci uraganu-n fund o tot frământă...

Mi-e sufletul ca marea în fiorduri:
E calm și blând, și nimeni nu ghicește
Cum în adâncu-i, tainic, clocotește
Furtună grea de răzvrătite-acorduri...