ți-aduci aminte, mamă,
acele zile când
plângeam ascuns
prin vreun spital nătâng...

și îți vorbeam în bocet
sau în gând, și tu,
mereu mă ascultai
de-acolo sus de und-erai

și-mi răspundeam
din partea ta
cu pumnii strânși la piept
cuvinte de-nțelept?

atunci, aș fi putut să jur că te cunosc
și-aș fi putut să-i spun și tatei ce mai faci,
dar el, venea târziu...
și nici acum nu știu de-i ești printre cei dragi.

ți-aduci aminte, mamă,
acele zile când
ascuns plângeam -
copil fiind?

ah, ce lacrimi pline!
ah, ce dor frumos!

iulie, 2005.