Oraș de lumină și umbră, abis!
Cetate de lacrimi, de râs și durere,
Vast Babel de aur, noroi și plăcere,
Paris!

Târg aprig în care virtuții-i e scris
Genunchii să-și plece slăvitului aur,
Regină ce-mparte cununa de laur,
Paris!

Bal veșnic destinul să fii ți-a prezis
Și luxu-ți atâția săraci să hrănească,
În ochi numai zâmbet, dar lacrimi sub mască,
Paris!

Vast câmp de bătaie, circ pururi deschis,
În care artistul dă luptă enormă
Să-mbrace ideea în splendidă formă...
Paris!

Palat al femeii, modern paradis
În care iubirea dă aripi speranței,
Far magic al lumii și suflet al Franței,
Paris!

Dedal unde ochiul visează deschis,
Calvar pentru geniu, dar și Pantheon,
Voltaire, Victor Hugo, Balzac, Napoleon,
Paris!

Izvor ce nu seacă de gânduri și vis,
Râu veșnic ce-și poartă lumina prin lume,
Și-nvață dreptatea prin cântec și glume,
Paris!

Vestală impură! ștrengar bun de-nchis!
Altar ce-ncunună orgia și arta!
Tu, Memphis și Roma, Gomora și Sparta,
Paris!

Când lumea întreagă spre tine-a trimis
Al inimii aur și smirna simțirii,
Þi-aduc, ca și magul, tămâia iubirii,
Paris!