Într-o carte veche - de vreo sută de ani -
între paginile-i, uitată,
am găsit o acuarelă neiscălită.
Trebuie să fie opera unui artist foarte abil.
Avea ca titlu: ”Prezentarea Amorului”.

Dar s-ar potrivi mai degrabă: ”amorului esteților extremi”.

Căci era evident când vedeai lucrarea
(gândirea artistului se făcea ușor simțită)
că nu celor ce iubesc cât de cât sănătos,
rămânând oricum în limitele admise,
nu lor le era destinat efebul
picturii - cu ochi de-un castaniu-închis;
cu frumusețea singulară a feței,
frumusețea anormalelor atracții;
cu buzele ideale care aduc
plăcere trupului iubit;
cu idealele lui membre, plăsmuite pentru paturi
care-n morala curentă sunt numite ale rușinii.

1922