Intru pe poarta orașului.
- Bine-ai venit, Făt Frumos!
Astfel zice Doamna Galbenă,
Galbena Doamnă -
și mă prinde de gât, și mă saltă
în nori, și mă duce -
- Tu nu ești pasărea galbenă,
ești macaraua...
- Tot una, zice Doamna Galbenă
și-mi taie-n două emisfere țeasta.
Și îmi disecă sufletul duios,
până la pulbere și os.

Nu mai cânta, pasăre galbenă,
în cerul munților, în cerul asfințit.

Răsare sau apune steaua.
Eu trec în clonțul păsării de-oțel,
muza orașului. Ultima.