lui Radu Gyr


Munte-al Muscelului: cetini
Pe spartele pietre crăiești,
Domnescul râu să-l încetini
La locul numit Jupânești.

Anii mei tineri, ostateci
Acelor nisipuri și pruni
Feciori se întorc și sălbateci,
Cu scurte nume de huni.

Calul din nou peste cremeni
Spre râu copitele trage-și
Să-înnec târgovețul, asemeni
Ei, Clarei, letinei din ArgeÈ™.

Așa cum apele Doamnei
Prin Ponturi se-adună cu Padul
Îi mân acești ani: anii toamnei
La Stancu Ion, camaradul.

Ca el, deslegat în cântare
Prin plumbul sutasului beat
Ridic spre avare cântare
Un suflet golaș de băiat.

Picioare de capră Satana
Apasă'n platan spre a mă pierde.
Grea însă, ca zaua și stâna,
Va trage cămașa mea verde.