Îmi pasă de oameni ce mor fără vină
Și de toți cei dragi ce m-așteaptă acasă,
De iarba și pomii ce cresc în grădină,
De timpul ce trece încet, mie-mi pasă.

Îmi pasă de cei care pleacă-n misiune
Căci unii din ei nu mai văd a lor casă,
De cei ce se-ntorc înapoi, prin minune,
De cei care mor pe aici, mie-mi pasă.

Îmi pasă de cei ce ne calcă pe urme
Crezând că aici este viață frumoasă.
De talibani ce pândesc de pe culme,
Și de rachete ce cad, mie-mi pasă.

Îmi pasă de-afgani ce se zbat să nu moară,
De copii ce nu știu ce-i o sala de clasă
Și nu au nici cărți, nici caiete, nici școală.
De tot ce aici mă-nconjoară, îmi pasă.

Îmi pasă de tot ce se-ntâmplă în lume,
De tot arsenalul ce-omoară în masă,
De zeci de conflicte ce nu au un nume.
De viitorul și soarta planetei, îmi pasă.