Și iar vin zorii, sfântă-n cer zidire
De-un timp cu noaptea sunt cam pus pe ceartă
Căci somnul, ușă-n iaduri, nu mă iartă
Și dimineața iar e nemurire.

În bobul cel de rouă e o hartă
Spre infinit și poartă-n sine lire
Ce cântă a coșmarului golire
De spaimă. Răsăritul e o artă

Ce Dumnezeu în orice zi pictează
În flori, în arborii semeți și-n trup.
Când toată firea prin tărâm e trează

Și punțile spre Domnu-atunci se rup,
Cotidianu-n grabă le retează...
Vulcani de raze de la est erup.