Întâmplare


Nu-i nimic întâmplător cât trăim sub Soare,
întâlnirea noastă însă a fost o întâmplare.
Ne-am văzut și ne-am plăcut în aceeași clipă,
a fost soarta, primăvara, ora potrivită...

Și iubirea vieții noastre - tot ne-a dăruit,
n-am fost un cuplu oarecare, ci unul reușit.
Mi-am dorit în astă viață să îți fiu iubită,
așa a vrut ursitoarea, să fiu fericită.

Parcurgând al vieții drum, ne-am trăit iubirea,
pereche complementară împlinind menirea.
Și ne-am dăruit ceva, mai presus de toate,
fiica noastră, vis transpus în realitate.

Și a vrut El - Creatorul, să fie frumoasă,
sa-l aibă pe vino-ncoace și minte aleasă.
Amândoi am adorat-o de când era mică,
au iubit-o și bunicii, toți am îndrăgit-o.

Într-o zi de primăvară tu ne-ai părăsit...
a fost alegerea ta, ce mult ne-ai iubit!
Și din același motiv – vorbind despre tine,
regăsim în amintiri zilele senine.

Viața merge înainte, cum ne este dată,
uneori mi-e dor de tine, nu uit niciodată.
Poate într-o bună zi, cine știe în care,
ne vom întâlni, din nou, tot din întâmplare.



Vreau!


Să trăiesc ce-mi este dat,
să mă iubească un bărbat,
să fiu din nou îndrăgostită
și să tresar, când sunt dorită.

M-am săturat de toți acei
ce vor să fie iubiți ei.
Să tot ascult la nesfârșit
ce-au fost, pe cine au iubit.

S-ascult întruna lamentări,
să mi se pună întrebări;
nu-i sunt nimănui datoare,
este locul meu sub Soare!

Ce a fost, s-a terminat!
să-mplinim ce ne-o fi dat…
Avem dreptul să trăim,
să sperăm și să iubim.

De ce să fim sacrificați
să ne simțim vinovați?
Viața-i, pentru fiecare,
darul primit la născare.

Fiecare își urmează
un singur drum - Visul lui,
care-l poartă-n alte sfere
și-n abisul timpului.

Vreau, în zi de sărbătoare,
să-i primesc surâzătoare,
cu plăcere, drăgăstoasă,
pe cei dragi, la mine-n casă!



Iubește-mă!


Îmi doresc nespus
- tu să înțelegi
că te-am așteptat
luni și ani întregi.

Mi-aș dori de mine
să te-ndrăgostești
și ca timpul nostru
să nu-l irosești.

Viața trece-n goană,
nopțile-s pustii
aș dori ca astea
și tu să le știi.

Povestea iubirii
se va repeta,
ți-ai dorit odată
să fiu doar a ta.

Azi îți sunt iubită
și sunt fericită
când tresari ușor
fremătând de dor.

Îți ascult în noapte,
a buzelor șoapte:
„Iubește-mă Mare,
Eu sunt al tău Soare!”



Amanți...


Amanți vor fi acei copii ce-n ale lor cămine
n-au dragoste și nu-s iubiți așa cum se cuvine.
E dreptul lor să aibă parte și de iubire-n viață
de-aceea caută haihui un suflet ce-i răsfață.

Nu îi condamn, că-i dreptul lor să fie fericiți,
măcar așa în viața lor să fie împliniți.
Ei și-au făcut, tineri fiind, familii și copii
sperau să fie multumiți, să aibă bucurii.

Dar uneori chiar frumusețea și agerimea minții
îi fac o pradă prea ușoară în gheara suferinței.
Apoi, se înhamă la jug că mai sunt încă tineri
și este greu să înțeleagă că nu-i iubește nimeni.

Și nu e drept, tânăr fiind, să-ti sacrifici viața,
doar pentru c-ai ales greșit perechea, dimineața.
Că-n zorii vieții nu-ți dai seama că ești nefericit
și tot încerci, pe orice căi, să simți că ești iubit.

Apoi, matur fiind, constați că te întorci acasă
doar pentru a te odinhni și ai un loc la masă.
Astăzi e ziua unuia, mâine - o sărbătoare...
alergi să cumperi un cadou și să oferi o floare.

Dar sufletul nemulțumit plânge-n adâncul firii,
emoții tandre nu găsește în zâmbetul privirii.
Și dintr-o dată-n univers apare strălucirea
sunt ei, amanții minunați, ce-și dăruiesc iubirea.

Nicicând, nimic n-a fost așa, dar totul e aievea
de este el sau este ea, ți-o spune chiar plăcerea...
Dorința de a fi iubit nu-ți trece într-o noapte,
imbold erotic – să trăiești ale iubirii șoapte...

Ești zi de zi tot mai surprins cum te trezești la viață
te-ai dărui la infinit, n-ai vrea să pieri în ceață.
Secretul crezi că îl păstrezi de ceilalți ascunzându-l,
nu vrei rupturi, doar să repeți - iubirea frematândă.

Prin dragoste purificați nu vă temeți de Soare
și-n mare voi vă aruncați când Luna-n nori dispare...
Nimic nu este așa sublim ca dragostea-nfocată
Ce o primiți și-o dăruiți amanților deodată.

Amanți - cei care se iubesc doar pentru a lor plăcere,
nu cer nimic, doar dăruiesc imensa lor avere...
Iubire este tot ce au mai scump și pur în lume
și nu le pasă de genuni, trăiesc doar o minune.

Se poate întâmpla oricui, oricând în astă viață,
să se trezească-n zori de zi c-a rupt a vrăjii mreajă.
Și oare nu ar fi păcat să-ți irosești iubirea
fără să simți pe-acest pămant ce-nseamnă fericirea?

Amanții sunt complementari și-și satisfac capricii
ce le-nfrânau de mai mulți ani, trăind în sacrificii.
Un foc de tabară arzând în noaptea înstelată
înalță flăcări și scântei, mocnesc tăciuni în vatră..



Geometrie în spațiu


Piramidele-n deșert, ascund încă taine
si sub stratul de nisip, multă lume doarme.
Delta Nilului măreață strălucește-n zori,
spre apus de soare apar doi trei nori.

Două drepte oarecare ce tind către infinit…
pentru câteva secunde într-un punct s-au întâlnit.
Apoi, fiecare dreaptă se-nscrie-n orbita ei,
geometria e frumoasă că-i știința dragostei.

Din cercuri concentrice ne străpung privirile,
Amor aruncând săgeți stârnește iubirile.
Corpul - geometrie-n spațiu, ansamblu seducător,
îmbină curbe și unghiuri într-un ritm amețitor.

Triunghiul Bermudelor este spaima tuturor…
Doar o simplă bisectoare, ce o știe fiecare
divide unghiul în două și iese plină de rouă.
Am testat și eu procesul, merită tot interesul.

Fiecare-și are spațiul foarte bine definit,
unde își trăiește viața și poate fi fericit.
Magnetismul ne atrage și-l stârnește pe Amor,
fără care nici un cuplu n-ar privi spre viitor.