Roadele naturii


Livada scăldată-n soare,
etalează a ei splendoare:
flori, nuanțe de culoare,
și miresme-mbietoare.

Albinele lucrătoare
fac de zor polenizare,
nectare din flori adună,
în faguri să le depună.

Mierea fină, aromată,
Regine-i va fi donată,
bine s-o gospodărească
familia să-și hrănească.

Mai spre seară, florile
își închid corolele,
roadele să protejeze,
fructele să modeleze.

Roua-n zori le răcorește,
căldura le rumenește,
seva le dă vitamine,
Soarele - arome fine.

În livadă am revenit,
fuctele s-au pârguit…
le-am cules în coșulețe,
pe copii să îi răsfețe.

Cireșe, vișine, nectarine,
caise, piersici, cu arome fine,
pere-n galben aurite,
mere-n roșu smălțuite.

M-a-mbiat un prisăcar,
oferindu-mi un mic dar
în culori de chihlimbar:
faguri, miere de albine,
și nectare cristaline.

Mâncați, dragii mei copii,
și în coș veți mai găsi
flori de câmp, viu colorate,
de iubire s-aveți parte...



Castanii


Azi castanii-s plini de floare, și afară este soare,
m-au atins câteva raze și chipul îmi luminează.
M-aș plimba dar n-am cu cine, și singură îmi e bine
trag în piept aerul rece, e aproape ora zece.

M-aÈ™ plimba pe o alee, dar sunt singura femeie
și parcă nu-mi șade bine să mă plimb fără de tine.
Mai bine rezolv probleme și pornesc pe jos alene
cu o oră mai devreme, înspre Arcul de Triumf.

Mireasma castanilor, mă îndeamnă să-i privesc
sufletul să-mi încălzesc, ochii să-mi înveselesc.
Acum totul este verde, iarba proaspătă și parcul
pun într-o lumină nouă barca ce animă lacul.

Despletite sălcii cată în a lacului oglindă
etalandu-și mâțișorii - primăvara s-o convingă
să scalde-n raze de soare boboceii rățișoarei
ce trec în șir indian legănandu-se pe un val.

Lalele pline de rouă s-au deschis discret spre soare
în culori ce le arată în întreaga lor splendoare.
Liliacu-i tot o floare, alb și mov, o încântare
Și un zumzet de albine dintre tufe vine.




Macul


Au înflorit macii în câmp
îi vezi în holdele de grâu
și uneori chiar în grădini
încântă ochiul tău.

Petale fine de mătase
abe, roșii, roz bombon,
pe tija verde, grațioasă
mijesc boboci ce încă dorm.

Un vânt suav poartă petale
împrăștiindu-le în zare,
rămâne-n urmă doar sămânța
într-o capsulă protectoare.

De medicină agreate,
capsule-n opiu transformate
vor potoli ca-n paradis
durerile de nedescris.

O mică floare, minunată
cu un parfum suav, ușor,
se poate însă transforma
într-un dușman necruțător.

Depinde doar de noi să știm
natura cum s-o folosim...



Bumbacul


Dimineața dau o raită
în grădina însorită,
văd cultura de bumbac
splendid înflorită.

Flori albe, turcoaz și roz,
galbene, lila, vernil
È™-au deschis corola
sub cerul senin.

Într-o altă zi de vară,
mai târziu, înspre amiază,
capsulele de bumbac
puf alb etalează.

Câteva zile mai trec,
șorțu-n brâu îmi pun
și culeg bumbacul
că-i matur acum.

După ce l-am dărăcit
și în fir l-am transformat
îl vor țese în războaie
fetele bălaie.

Cămăși, fuste, ii frumoase
cu arnici brodate
vor găti flăcăi și fete
chiar la noi, în sate.

C-așa-i portul românesc
de mână lucrat,
ești mândru și fericit
când l-ai îmbrăcat.



Leandrul


Văzut-ai oare vreodată,
un arbust ornamental
cu frunze lanceolate,
și multe inflorescențe
presărate pe un ram?

L-am văzut, este fantastic,
Leandru-i senzațional…
Frumusețe ireală,
un buchet imens el pare,
cu florile parfumate
și mirosul fin, dulceag,
este-n sine-o provocare.

Crezut-ai oare, vreodată
că a lui splendidă floare
de un alb suav și gingaș,
roz bombon, galben și
roșu, mov, lila - o încântare,
poate deveni-ntro clipă
otravă nimicitoare?

Crește-n Orient, fantastic,
chiar și-n Asia Centrală
a ajuns și-n Europa,
dacă-l ai e o comoară.
Dar, să-ți ferești de el copiii,
să-i înveți să nu-l atingă,
fiindcă în a lui esență
Leandrul este otrăvitor...