Moto(tol)ul de Traian: Orice (nou) venit trebuie impozitat. Nu vom avea diguri (- bigudiuri)!
Moțul lui Traian a devenit mica Þară a Moților, de lângă București, statul degeaba în stat, abia format de prima sa doamnă la coafor...







Soare, soare, mândru soare,
ce răsari prin Prut din valuri,
digu-ți strânge roi de raze,

luna lor, revoluționară
peste Nistru și Bugeac
înțepând bolta-n trasoare…,

apă neagră, nu ne duce-n
greșeală,
TVA-ule, nu veni ca bivol
negru!...

250 de lei pentru alte noi mame,
indemnizații și-alocații
pentru supraviețuire-n șomaj, orfani,
pensii mici pentru munciții
de gânduri, văduve, urmași,
un cât de mic ajutor după concedieri,
drumuri CFR pe an, cartele, tichete de masă,
pastile, tratamente, stațiuni compensate
să nu vă duceți chiar toate-toate pe apa sâmbetei
să nu vă faceți și voi numărul
la bâlciul deșertăciunilor Medi-ocrilor de stat
luându-vă după capiii
oi, boi, țapi de pripas ce-au potopit
blânda natură și condiție umană!...

Dintr-o țară fără ieșire către altă țară
și dintr-altă țară soră, lăsată fără
niciun vechi țărm la Dunăre și Marea Neagră
nu mai vedem nicăieri podul de flori,
ci doar anemice poduri de pontoane,
locuințe lacustre devastate,
șepteluri plutitoare-n migrațiune,
precum antilopele gnu de la antipozi
mâncate de crocodili și lei paralei.

Soare și tu, lună sperietoare,
luați loc la insignifiantul spectacol –
ce nu-i nici horror, nici comedie bufă,
ci răsturnarea
Carului Mare
de speranțe…