stă să trăznească
pe la colțurile cerului
pe sub umbrele cireșilor obosiți
crengi peste crengi lipite
cu rășină
într-un șir lung lung
cât jalea mamei
mașini măgari oi poduri
risipite peste dealuri

Rinul nu se mai opune
l-au înnodat și biciuit

se ascunde în cotul satelor
în umbra livezilor de pruni și piersici

limbile ce le aud
nu le înțeleg
cele pe care le văd
sunt ca foarfecele lui nea Vasile
cel cu un singur prosop
o singură piatră amară

mi-am cumpărat un balot de dopuri de plută
o liniște seacă
cu gust de mălai fiert fără sare

peste morile de vânt trăsnetele se joacă
șotron