Privind la noaptea trecătoare
Mă-ndrept cu pași grăbiți spre mare,
Fără să văd ceva în zare,
Ce strălucește și dispare.

Poate speranța mea de-o viață
Plângea cu lacrime de sare
Văzând că a găsit o mare
Cu plaje-atât de solitare.

În liniștea plajei fierbinți
Aud o voce tremurândă
Ce-abia putea să îmi răspundă
La o retorică-ntrebare.

Nisipul încet murmura
Cuvinte fără înțeles,
Doar marea îl înțelegea
Șoptind mereu un dor intens.