Când s-au risipit ieri norii
Am văzut plecând cocorii,
Desenau în zare unghiuri,
Linii frânte sau chiar gânduri.

Plecau stoluri după stoluri
Producând abstracte goluri,
Ca și visele rebele
Printre gândurile mele.

Am văzut plecând din mine
Având ochii din rubine
Un cocor cu aripi sparte
Și ca pene-frunze moarte.

Iar în zori plecând din tine
Depărtându-se de mine
Un cocor plutind ușor
Ca un fluture în zbor.

P.S.
Mâine va fi iarăși toamnă,
Toamnă sorocită-n astre,
Toamna care este doamnă,
Doamna cețurilor noastre.