Există viață după moarte?


Mi s-a întunecat privirea și în curând nu o să mai văd
Iar tot trupul meu se zbate într-o lume a mea nemaivăzută
Doare, dar zâmbesc,
toți oamenii care trec pe lângă mine, se descompun în materie neagră,
mi-ai luat ochii…

mi s-a închis gura și în curând n-o să mai vorbesc
alerg prin întuneric într-o lume a mea și mă lovesc de tot ce nimeresc,
doare,
tac din gură, pășesc, înghit în sec
ș-apoi zâmbesc,
toate vorbele se transformă în materie neagră,
mi-ai închis gura…

mi se îngreunează și auzul și mirosul și în curând
nu-o să mai respir nici n-o să aud,
doare,
(amintește-ți cum zâmbesc)
pășesc într-o lume a mea nemaivăzută
unde sunetul și parfumul se combină într-o rapsodie olfactivă,
"Materia Neagră"
mi-ai luat nasul și urechea în folosință


mi se îngreunează și mersul și în curând n-o să mai pășesc
alerg și pic printre atomii de materie neagră,
printre oameni, doare,
ce bine era atunci când puteam să zâmbesc…
dar continui și mă târăsc,
mi-ai luat și mersul…

obosesc să merg pe coate și în curând va trebui să mă opresc
cad pe cioburi de atomi și simt durerea,
doare, doare rau…
sunt slăbit într-o lume a mea, nemaivăzută
membrele în materie neagra se transormă,
sunt inert,
sper că tu măcar zâmbești…

simt cum mi se descompune corpul bucată cu bucată
și astfel devin liber,
doare
și n-am simțuri să mă manifest
în lumea mea, trupul mi-e format din materie neagră
mi-ai luat totul…
fac primii pași spre zâmbet

trupul mi-e materie neagră, simțurile sunt materie neagră
lumea e materie neagră, zâmbetul,
sufletul nemărginit și liber, materie neagră.
e lumea mea!
În sufletul tău pot să zâmbesc