țineam într-un dulap
universul spânzurat cu o cravată
de mâna a doua
uscat pe la margini
dar tot mai vesel când deschideam și închideam ușa

când l-am găsit cu labele împletite în patru
cunoștea pe dinafară toate titlurile trăirii

și cum viața nu presupune respirație
și cum moartea nu stă lângă butelia de gaz
cum plămânii se pot schimba ușor pe pateu
nu se mai merită plata pentru fericire

la un moment dat drumurile vor muri
desfigurate de anotimpuri cariate

după o pereche de pantofi de lac
se va mesteca o gumă în urmă
apoi se va scuipa mai departe
scrisoare de rămas rău

mă iertați
dar nu mai am cu ce să-mi cârpesc pantalonii
pa!