n-am învățat niciodată să pierd așa cum
răbdarea nu mi-a fost vreodată prietenă
credeam că arșița soarelui mă va face fericită
mai fericită ca dragostea sau că lucrurile bune
se țin undeva cu capul în jos și se dilată ca pupila unei pisici
dar n-am avut dreptate, să tragi fără rost dintr-o țigară de plastic
senzația că nimic nu mai e adevărat
până și gustul e doar o bășcălie a naturii
mă scot din sărite toate neputințele celorlalți
incapacitatea de a rămâne în picioare
e insuportabil să vezi și să taci
mă trag într-un fel din secta de oameni
mă apuc de băut până pot să stau cu picioarele
și cu capul în jos
pupilele mele se dilată ca pupilele unei pisici