Cuvintele de pământ, de lemn, de fier,
cuvintele clădiri,
cele pietre și cele copaci,
cuvintele pe care le întind pe pâine,
pe care le sorb din lingură,
pe care le îmbrățișez și le iubesc,
cuvintele care mă acoperă și mă spală,
cele ce sapă și cele ce astupă, cuvintele scândură,
cuvintele pod și punte și luntre și stea,
acelea pe care calc și la care mă uit,
care trec peste și ajung dincolo,
care fac semne și se desbracă și vin impudic,
cuvintele tălpi și mănuși,
secure, bucate și drum de țară -
cuvintele sticlă și rogojini,
și icoană și fum,
cu ele mă însoțesc și mă înfășor, -
în ființa lor de umbră și de lumină
sunt plop clătinat și fiară stârnită,
iată acestea ning și acelea plouă,
cuvintele vânt și grindină și uscăciune,
de care mă împiedic, pe care le rup,
care pocnesc, pe care le gust,
de care nu mai pot să scap
nimerit în mijlocul lor,
căutate, apucate, strânse, cioplite,
șterse, ridicate,
sunt al lor, prin ele, cu ele,
din ele, sub ele,
sunt cules și stors, fiert și băut,
răsărit și sfințit -
sunt alungat și împiedicat de cuvinte,
din marginea lor, din nesfârșirea lor,
din ouăle lor, lângă urmele lor
de copite, de unghii, de ghiare,
de gloanțe, de cuțite, de palme,
cuvintele rămânere și curgere,
și cele în care mă ascund când mă desbrac,
cele din leagăn și cele de la groapă,
de întrebare și de mirare...