Poeți turmentați.

Critici sihaștri ei se cred,
Pe un podium la terasă, însă
Aroganța lor tăioasă,
Lasă urme ca de coasă.

Alți buni peste măsură,
Sobri,Doar uitați în ghilimele,
Prestează cu drag o vocatură,
Rimă-Ritm, așa zis -literatură !

Apoi un ”critic” turmentat,
Își vede visul, de-a ți-o zice!
Cum ești și tu = un dedicat?
Prin Agonia, cum s-ar zice…

Și așa o hărțuială, oamenii fără de cusur,
Îi cedeză poetului bețiv locul,
În agonia .ro ,să-și verse focul.
Doar el în lumea lui perfectă;