aceeași senzație

ca atunci când veneai de pe câmp
cu brațele pline de flori
și ei te certau că n-ai avut grijă
de tenișii noi

ca și cum un zid se dărâmă
peste un vas chinezesc

am palmele reci
îmi prind fruntea în ele și strâng
cum storci un furuncul

apasă!
sunt morți ce nu vor să iasă din tine
au prins rădăcină și sug
lumina prin vasele tale de sânge