Gandindu-ma la un trecut,
la un trecut in care simteam si eu ceva,
un strop de iubire, un dor acut
de a impartasi un sentiment divin;
imagini ale unui ego indragostit
ma chinuiesc,
nu imi dau pace,
imi revin,
imi macina
farama de viata,
inca ramasa
in trupu-mi mizerabil…

Asteptand resurectia,
imi bat joc de sufletu-mi rece…
Astept…
un nou sentiment…
nu vine…
e rece?
sau eu sunt singurul?...
da!
un sentiment
de iubire
apare,
o culoare rosiatica de plumb
cade peste mine…
De-abia acum
eu
imi revin,
ma lamuresc:
beatitudinea melancolica
a trantit peste mine
un rosu aprins
de-un negru sadic…