Te-aÈ™ lua cu mine, flu
în grădina unde copacii nu îngălbenesc niciodată
iarba nu ruginește roua nu se evaporă
te-aș lua în poaina de inox
fără trunchiuri răpuse de fulgere
fără vreascuri și frunze putrede pe jos
floare peste floare adormind cu potirele desfăcute
și din nou îmbobocind cu îngeri ghemuiți între stamine
cu grăunțe de polen ca niște cristale swarovski microscopice
împrăștiate prin aerul care nu miroase a nimic
te-aș lua chiar astăzi, flu
până îți mai strălucesc ochii privind crăițele
vârându-ți trompa în cupele lor în sfântul nectar
te-aș lăsa mai întâi să sugi toată licoarea să te saturi
apoi te-aÈ™ striga pe nume
flu! încă n-au dat ploile peste tine, flu!
încă n-a căzut bruma peste aripile tale
care te poartă de la o cârciumăreasă la alta
de la un gazon pletos la altul
ți-aș face o colivie de aur cât o prăsadă răscoaptă
tu ai sta cuminte între gratii
până trecem râul învolburat până ajungem pe celălalt mal
acolo ți-aș da drumul, flu!
n-am să te țin închis, promit
o să vezi soarele întors pe dos
o să-ți fluturi aripile portocalii peste poiana de inox
dar tu nu mă asculți, flu
știi că vine o burniță rece, flu?
unde ai zburat, flu?