când o măsea zvâcnește de aș putea
să strig ca un leu civilizat în dresajul durerii
prin aplauze cinice
nu merg la dentist folosesc dentocalmin
cu riscul unui nerv mort sub cerul gurii
sacrific un pui de bună dispoziție

când în piept se adună din multe direcții săgeți
de parcă aș fi un vultur înțepenit în nori
nu mă gândesc la preinfarct nicio clipă
doar încă mai ridic greutăți de tot felul
întind de trăiri la extrem
ci mai degrabă că sunt iubit de tine
cea mai din multe adorabile
sper la o cabană în alpi

când îmi cos spărturi pe suflet fără anestezie
și văd lumea asta diformă anormală
unde iadul și-a pus talpa de ceva timp
vii să-mi spui cât mă iubești
apoi traversez orele zilele
până la tine
cred