Se întorc la mine
toate acele zile biciuite
și voi fi nevoită
să ascund cicatricile
ce stau mărturie
unui timp amputat;

o frunză împrejmuită
cu o lumină difuză
înăbușă ploaia;
de atâtea vise neeliberate,
pântecul imens al nopții
sângerează;

am rămas
singurul martor
nechemat în fața instanței.