La vârsta de optzeci de ani,în urma unui experiment am murit.
Vroiam sa știu și eu adevărul.
Nu de alta, dar ,m-am plictisit
Să stau în fotoliu pieptănându-mi părul.

Speram să ajung într-un rai plin cu flori.
Defapt am și găsit unul.
Plin de soare ,unde nu erau nori,
Dar într-un târziu mi s-a urât de-atât bine.Nu aveam dușmani,chiar niciunul.

M-am decis astfel să mă duc dracu ,în iad .
Acolo, măcar erau bătăi și sânge ,iar loviturile chiar dureau.
Să nu mai spun cât de mult mă ustura sau parfumul băuturilor ce tare mă amețeau,
Însă, până la urmă ,m-am obișnuit și focul ce ardea veșnic nu mi se mai părea deloc cald.

La final am tras linie
Și drept concluzie
Vă pot spune că raiul e prea plictisitor pentru mine ,iar cu iadul sunt obișnuit de acum,
Așa că-mi pun capul pe pernă și am să îmi văd ,în continuare ,nestingherit, din trăsura mortuară ,de drum.