agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Que faisons-nous de l’amour qui reste ? ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-11-28 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
Uitarea se așterne sediment
pe chipul semănând a așteptare, dar tu, întoarce-ți văzul iminent, să-ți amintești de clipa întâmplătoare. Nu-mi pare rău, când, cu mâna te-am atins, căldura ți s-a arcuit pe trup instantaneu, și numai sentimentul a surprins, soarele ce-mi căuta în ochi lumina ta de zeu. Am să-ți las lumina să curgă neschimbată, peste îndoielile vinovăției radiind, o puritate covârșitoare decantată, uneori atât de simplu, în canoane răsărind. Eu te-am simțit atât de-aproape, cristalizându-mi-te în poem nescris, orice cuvânt ai fi rostit îndeaproape, l-aș fi primit făcându-mi-l acoperiș. Ești singura mea rătăcire, te-mpodobesc cu dor născut din timp, chipul tău îmi va rămâne amintire, răsfrântă-n orizont de anotimp. 27 noiembrie 2010
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
La maison de la litérature | ![]() | |||||||
![]() |
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité