Când clipe curg spre nesfârșit în gârle de neant,
Când sunete se frâng în frig în crâng de diamant,
Când oameni vezi , dar nu auzi un sunet de iubire
Să nu te-ntrebi dacă trăiești, să tinzi spre nemurire.

Nu suntem ceea ce am vrea sa fim în lumea asta oarbă
Nu credem, poate că nu mai gândim când toate se dezleagă.
Nu știm în ce apus ne zbatem cu-atâtea griji și poate
Că știm: doar gândul cel de azi e cel ce ne desparte.

Trăim printre ruini de stele și-n plase de pământ
Dar nu vedem că printre ele se naște un cuvânt,
Cuvânt strigat prin suflul a mii și mii de oameni,
Să nu uităm că din bătrâni "culegi doar dacă sameni".

Ne furișăm printre iluzii ce nu sunt ale noastre
Și încercăm, dacă se poate, să nu dăm de năpaste.
Încearcă azi și mâine și restul cel de zile
Să le înfrunți pe toate, poate te simți mai bine.