prin inelul țării mele trece un soldat gutui
sângele îi curge-n vene dulce-amărui se aud cum trag cu tunul dincolo de geamandură peștișori cu acu-n gură nimănui
valul meu de țărmul mării cerul tău de spuma sării amândouă stând pe ouă răni din rouă numai geamandura toată e o roată
are spițe are cârlig peștelui nume să-i strig are cerul are spuma rouă nod la mătrăguna- pleci din loc

joc de-a cercul și fac tumbe dincolo de sărindar când apuc la drum cu foame caut printre vii coloane când apuc de morți să zic mă ascund în borangic atunci vii femeie vii ca să coși la maci târzii pietrele pe care nasc pânză bună de Damasc apoi caut mărunțișul și-l dau rest la tot desișul dinlăuntrul lui când sare ochiul meu fiind cărare

ia inelul pune-i deget pune streașină la mână cu rândul la vreme bună de soare și lume fiert ca nisipul în deșert pe care-l calcă Domnul plutind fără să îl simt venind

Hai și suie din fereastră anotimpu-n altă glastră dă-o dincolo de umbră pune șaua dă-i cu biciul mâncând nori cu licuriciul ăsta pe care călare stă inima dumitale ăsta pe care copita licuri a la harghita
călare pe licurici steaua pocnindu-l cu-n bici până cerul se crăpă de atâta alergat și de altul deocheat inelul meu fermecat