un om imens invizibil patinează pe calea lactee
în sensul acelor de ceasornic
trece prin dreptul pămîntului o dată la trei mii de ani
de pe gene îi cade un sloi mic și se înfige în everest
înăutru e o capsulă gheața se topește cînd oamenii
rostesc rugăciuni și din capsulă iese un mesager
cu o carte
o dată la trei mii de ani o nouă religie
o nouă apocalipsă
omul patinează de seară.