Tot mai des visez pământul cu nefericirile lui;
trag plasele fire și rădăcini de ierburi oceanice
de parcă apa a luat carele cu otavă cosită.
ÃŽn iulie-am fugit din Copenhaga spre satele lor,
am rămas pe malul câmpului și-am plâns după voi –
acasă mă scăldam ca păsările-n iarba de grâu,
și-adormeam în spicele pline de lapte.

În Danemarca n-am văzut drumuri de țărână
și-acest lucru l-aș fi dus în brațe pân-acasă...
și-acum, în Oceanul Atlantic visez pământul cu nefericirile lui.

Azi-noapte se făcea că lucrez într-o fermă străină,
numai pătule de porumb și hambare de grâu peste tot;
număram vârstele pe grăunțe de știuleți și de spice;
cele triste cu boabe de porumb, cele albe – cu sămânța de pâine;
în loc de bani aveam boabe de porumb în buzunare;
la casa cinematografului dădeam câte două, trei boabe de grâu,
la baruri dădeam două căciuli de porumb, să danseze femeile;
se putea turna în părul lor semănătură de secară și alte semințe.

Prețurile pe lume se vădeau peste tot în grăunțe și boabe;
cumpărai o cameră de hotel cu cincizeci de boabe pe oră,cu-o sută de boabe îți alegeai o femeie-mbătată...

Deodată a venit un vânt să dărâme pătulele;
valuri de grăunțe și boabe-au început să se ridice pe lume
oamenii săreau și se sprijineau cu barajele,
morile de vânt se mișcau lovite de semințe în aripi,elicele morilor de apă și scocurile se rupeau de porumb...

Tot mai des visez pământul cu nefericirile lui;
se făcea că se pornise și apa pe sub noi;
din loc în loc se vădea că sunt amfore-ngropate
să cumpănească trecerea și-ntoarcerea lumiiși-acestea-și rătăciseră orologiile de ploaie și umezeală
încât ogoarele se preschimbaseră în lacuri,
și tot țăranii au sărit să sape șanțuri și-apeducte;
astfel apele se linișteau, amforele-și câștigau crugul orar
și tot tractoarele ieșeau să pună capăt stihiilor –
Tot mai des visez pământul cu nefericirile lui...

Pe deasupra trecea pasărea de curând înviată;
ducea un pește-n plisc, și-l arunca-n pământ
și dintr-o dată oamenii se scăldau în sânge de pește,
dormeau pe mătase de carne de pește;
la baruri femeile se dezbrăcau câte patru pentru un hering;
o sticlă de gin scoțian se cumpăra cu un pește de munte;
o hidrocentrală se cumpăra cu două coșuri de crap,
harta astronomică de construire a unei rafinării de petrol
se putea cumpăra pe o căruță de pește din lacul Suhaia.

Am smuls, am stârpit, am tăiat sălciile și răchitele –
e bine c-avem vapoare de pescuit și iarăși e bine
să nu spargem toate lacurile de pe malul stâng;
oamenii pleacă din țări și li se-mprăștie casele,
de mare nevoie iese omul pe mare și-și părăsește copiii,multă bucurie când pleci, dar și multă, multă tristețe,
tot mai mulți muncitori pleacă de la casele și patriile lor –
Il tutto mondo è una paese...
dar vreau să mor ca un câine cu botul pe pragul de-acasă.

1965