o lamă uriașă se rostogolește
în firul ierbii
simțeam cum se năpustește
pe trupul meu
verdele mirat de neputință

i-a cuprins gâtul plâns
cu brațele pline de sânge
un om râde
un altul citește ziarul
o femeie își ceartă copilul
un bărbat zace în mijlocul drumului
beat și arogant

după o vreme
violul era o normalitate
mirosul de coniac persista și în părul ei

i-a cuprins gâtul plâns
cu brațele pline de sânge uscat
cineva continuă să fluiere
mi-am dat seama târziu că plâng în somn

pământul îmi sărută sufletul
atunci n-a contat
m-am descompus din întuneric
și-am ridicat în jurul genunchilor
rugi de iubire