Trubadurul greieraÈ™,
A-ncurcat-o copilaÈ™!
L-a acuzat o furnică,
Că-i fură o boabă mică,
Și de-o vreme, necaz mare,
E târât prin tribunale!
Tare-i trist! N-a mai cântat.
Iarba toată s-a uscat,
De dorul strunelor sale,
Printre gâze-i jale mare!
Buburuzele jelesc,
Ca la mortul omenesc!
Ieri, citație-a primit.
Se vaită bietul, scârbit,
Pe sub frunzele picate:
-Cum să mă acuze, frate,
Că am găsit boaba, zău,
Era chiar în drumul meu!
Un gândac burtos, mirat,
MeseriaÈ™ avocat,
Îl abordă tacticos,
"Rost de bani!" și bucuros,
Îi propune să-l susțină,
Pentru trei saci cu făină.
-Făină?! S-a îngrozit!
Uff, în vară n-am muncit,
N-am nici măcar pentru mine...
Însă îți va prinde bine,
Concerte în cinstea ta,
Accepți propunerea mea?
Avocatu' parcă-i mut!
"Ce-am avut și ce-am pierdut?!"
Se gândise doar o clipă:
-Batem palma, moșulică!
Veni ziua de proces,
Furnicile-n șir sosesc,
Zeci, sute, un furnicar,
Mișună-i în tribunal!
Greierițe, greierași,
Dar și puii drăgălași.
Avocatul de furnică,
O lăcustă verde, mică,
Își începe pledoaria,
Controlând cu greu furia,
Furnicilor enervate,
Guralive, revoltate.
-Cu respect, domn' Președinte,
Vă rog să luați aminte:
Clienta mi-e necăjită,
Că a fost rău, păgubită,
De un bob dulce, gustos,
Enorm cât un cocoloș!
-Unde era bobul-mare,
În casă, ori pe cărare?
Întrebă, scobind un dinte,
Încruntat domn' Președinte.
Căci de era în cărare,
Nu e furt, e noroc mare!
Lăcusta-l privi de jos:
"Ãsta-i cam neserios!..."
-Pe cărare, cum să spun,
Îl pierdu din grabă-n drum.
Putea "cinstitul" de el,
Să îl ducă frumușel!
Avocatul pântecos:
-Iertare, vă rog frumos,
N-a știut că-i rătăcit,
C-astfel ar fi fost cinstit!
Ce putea să facă el,
Să-l pășească?!Ce-i tembel?!
-Sigur că da, frățioare,
Să-l fi lăsat în cărare,
Iar azi n-ar fi stat posac,
Rușinat că-i acuzat!
Zice lăcusta-nfocată,
Și ea mare avocată!
Președintele cuminte,
Ascultă și ia aminte.
Tușește, suci din nas,
Chibzui: -Măi greieraș,
Rostește grav, foarte tare,
Dacă era pe cărare
Și neștiind al cui este,
E cinste și nu-i poveste!
Furnico, te-ntreb acum:
Când cari boabele din drum,
S-a dumneata?! Zău, așa,
Le-a pierdut altcineva!
Oi fi eu, gândac bătrân,
Dar sunt cinstit, drept și bun!
Pentru mărturie falsă,
Îți voi da aspră pedeapsă,
O sarcină serioasă:
Să duci greierul acasă,
Cu o trăsurică mică,
În alaiuri de furnică,
Și să îi asiguri pâinea
O iarnă, să-i speli rușinea!

19.10.2010 Aurora Luchian Vaslui