se adună deodată îndoială
palme adâncite ca pentru iertare
revarsă orizonturi
curgând în așteptare

privirile-mi topesc
ziduri încremenite
înfruntând zeii din iriși

mă ridic deasupra umbrelor
scormonind prin liniștea lor

un salt prin aer o plutire peste trecut
trece de orizontul nevăzut
zvârlindu-i linia în bătaia vântului

o fibră groasă a incertitudinii
amușină din stâncă în stâncă
biet trunchi
fald de scrum peste timp și adevăr


22 ianuarie 2011