Plecarea ta ma-mbătrînit subit,
Ai picurat în sufletu-mi otravă,
Pe sufletul ce atîta te-a iubit,
Pe inima ce încă e bolnavă.

Acum ai revenit și- mi dai speranțe,
Cît te-am urît mai ieri nu ai idee,
Dar mîine te aștept să-mi cazi în brațe,
Mă vei ucide într-o zi femeie.

Azi nici părinții nu-mi mai sînt părinți,
Și nici pîinea nu mai este pîine,
Mă uit mereu la ceas și strîng din dinți,
Of! Cît de mult mai este pînă mîine.