Păunul cȃnta disperat din coadă,
Lăsȃnd un verde pal să-È™i vadă
Lumina purpurie al ciorilor ce vin,
Ce știu, ce crud ar fi acum
Balsamul de rubin.

Vibrează o buclă din părul stȃlcit
Și umărul gol sărută pămȃntul zbȃrcit
De ciori cu pene, de moarte strigȃnd,
Cu struÈ›ul flămȃnd, năuc È™i bolnav
De balsam alergȃnd.

Un păun a dansat pe patul meu gol
Și ciorile cȃntă mai vesele-n stol;
Fără să È™tiu că îmi plȃng zilele ce vin,
Mă otrăvesc cu un strop minunat de crud
Din balsamul de rubin.