Ea e prețul nopților prea lungi,
Când risipind așteptări
Nimic nu primeam.
Dacă ai știi că
Nimic aștepți - nimic primești
Nu-i tot una,
Ai fi ca mine.
Stând în cafeanea
Și socotind fară cești,
Pot să râd ca un senil,
Pot să-ți vorbesc deși nu ești
Decât în nopțile de vinil.
Dar mi-e bun și mi-este drag
Căci tot mai vii și prin prezent
Ci nu rămâi cu toate-n prag
Mă faci să râd cu stupoare,
Vitalitatea ta...de mai mereu
Te compar cu o cireașă-n soare
Pigmentându-se în curcubeu.
Buzele-ți miros a cărți de bucate
Îmbibate în uleiuri, siropuri
Cu vechime peste file-mbrăcate
În rețete de prin locuri...
Oh...ea e prețul nopților lungi
Ce se strecoară încet
Ca teama-ncercând s-o alungi
Sau fără preget?
Ca o mireasă.