Orbisem nepăsătoare în neputință
Fără ecoul meu, fără al tău…
Și ghearele din vocea pierdută într-un hău
Goneau pe buze, lovite de dorință.

Lumea. Nimic. Lumea – atȃt;
Acum te văd cum mă vezi
Și în cercul de lumi știi să mă pierzi,
Iar eu îți plȃng ochiul pierdut.

Două suflete șovăiesc în tăcere,
Deși lumea a-nchis și lumină, și tot;
Te simt, ești aici, te văd și te pot…
Orbisem nepăsătoare în negrăită plăcere.