pătrund cu acuitatea simțurilor mele în fulg de nea
apoi , în bob de sămânță neîncolțită așteptând creșterea
într-un ungher al incipientului cotiledon,pătrunderea
către lumină și-mi imaginez spectrul nedefinit, culoarea
pielea mea care se va înnoi , la fel și părul,ochii, buzele-mi.
pătrund în notele muzicale înalțătoare din a catedralei orgi
și simt vulcanele și-mi citesc trecuturile și viitorul în arpegii
pătrund în propriu-mi sânge înfocat de dragoste și ies prunc
jucând domino cu fiica-mea ce silabisește-n franceză
latinitate de bon ton de parcă fu de față când îi curtam mama
folosindu-mă infatuat de a lui Voltaire cristalină limbă.
pătrund în nepatrunsul fiecăruia din noi și aduc omagii
unei făclii monahale ce, prin ținuturi natale mie, trecut-a
prin perenitatea lumii și seninul somnului veciei ce îl cuprinse...
pătrund unde nu voi a pătrunde și-mi pierd pătrunderile în fericea eternitate.