s-a scurs o lacrimă din ochiul vieții
într-o alică pe pământul sterp
în gloduri o frământă alchimiștii
sperând să o preschimbe-n anticorp

plutind prin aerul vetust al rânduielii
mici bucățele de delir incert
adunătură-n colbul gri al îndoielii
o grea povară cum să mai încerc

de ar răzbate-n mine acum iubirea
din revărsarea ceții s-o adun
cu anticorpi i-aÈ™ primeni menirea

incertul pas de șovăială să il descompun
ca o ofrandă i-aș da așteptarea
să o ferească de păcat și de inoportun



4 februarie 2011