"Plouă peste strada puțin pustie,
Peste strada plisctisită de aceeași monotonie
Și norii se uită pestelumea lumea vie,
Peste lumea plină de a lor nemurire.
Iar apa ce curge peste ei țipă,
Peste ei curge apa ce încă țipă
Și așa mai trece o zi moartă,
O zi ca celelalte dintr-un calendar
Ce stă pe-un perete ud de lacrimile
Ce cad din norii geloși și triști
Peste orașul plictisit și amar..."