ce doamne iartă-mă mai bate
pe ECG linii plate
și mâinile mele
săpând prin pieptul tău uși
prin care intră și ies cărăuși, amintiri
încercând de apă să scape

paharul spart pe masa pătată de vin
și mă gândesc cum ai putut să închini
spre viață lungă și alte păcate
cum ai zâmbit încercând să pari cel mai fericit tată
cu mâinile tremurând puțin când ai dus paharul
spre buze
în oglindă privindu-ți fiul cum gustă puțin câte puțin
cu aripile lăsate

luna e pe jumătate
în fereastră fructe pe crengi – păsări de noapte
hei, hei, nu încerca să fugi
pe partea cealaltă ești prunc
ridici mâinile de vernix caseosa pătate
și strigi
abia respirând spre umbra cu sânii de lapte

aș vrea să te mai țin în brațe
cât ești de moale, tată
să nu pleci încă
mai sunt atâtea de spus
până se dilată noaptea între noi