Nu te-am văzut de mult si-mi este dor,
Nu mă mai atrage nimeni și nimic,
La-nceput pe toate le-am trecut ușor,
Acum fără tine am murit un pic.

Și cît de ușor te puteam reține,
Să rămîi cu mine și să nu mai pleci,
Acum simt nevoia să mai fiu cu tine,
Mai privesc poteca...însă tu nu treci.

Iar dacă ai trece ce aș putea să fac,
Tu probabil nu mai recunoaște,
Nu știu: liliacul ți-o mai fi pe plac?
Că a înflorit acuma după sfîntul Paște.

...Da, am fost amîndoi două frunze în vînt,
Pe care destinul le-a purtat o viață,
Pînă la despărțirea fără de cuvînt,
Duc o amintire și chiar o speranță.