E luna focului, lângă cămin
când stai, cu inima o floare
de gheață, cu obraz lipit
pe geamul aburit de buze
visând cu suflet plin de muze
ce-aștern pe foaia de pe scrin
cuvinte dulci, voalate-n boare,
închinând rugi să fii iubit,
să storci suspine printre scuze...

E-un fin fior în sternuri stângi
ce-ți dă roșeața rozei fine
și-o apnee scurtă-n abdomen
ce stă cum pendul nemișcat,
de emoție transfigurat,
oprit din timp, când stai să frângi
bilet, ce nu ți-e sol de bine
și baftă ceri, ca-n examen,
să treci greșeli, de neiertat...

E-un vis de-o zi de-a doua lună
din fiecare an ce trece,
ce-i veșnică la întâlnire
la mijlocu-i cu scurt destin,
e cea cu suav miros de crin
ce-n cupă alb de iarnă adună
-precisa de pe paisprezece-
...în plăceri alb-caste de iubire
cu murmure-necate-n vin...

E poate semnul ce port stigmă,
-printr-un hazard plin de mistere
în dar primit de la Divin-
să nasc în ziua de amor
când tot se șterge, toți se vor,
se redescoperă-n enigmă,
se mângâie-n priviri stinghere,
se mor de dor, de-un Valentin,
se curg pe-un vis, se scurg, fior..............
12.02 2011

PS. Bonne anniversaire Daniel, 14 fevrier... A moi meme!