în fiecare seară obosit
adorm ca ursul în bârlog
ori un pietroi pe fundul apei
pot zice chiar buștean

nesătul de visul cel frumos
în zorii zilelor de sărbători
îmi pot permite ca
ochii să-i închid din nou
să fac un nod firului întrerupt
de-o sonerie nedorită

zâmbesc aproape conștient
de farmecul ce îmi inundă ochii
deși mi-e clar că sunt doar zâne
din lumea basmelor nepovestite
venite să colinde-n poezii

tresar atins imaginar
în dansul lor împărțitor de bucurie

of, nu... păcat
vecina sună insistent
să-împart cu ea cafeaua
frățește
la optul fix al duminicilor

cum să-i spun să nu-mi mai tulbure
dulcele fir al viselor întârziate