adun pământ
în fiecare dimineață scobesc în pământul rece și umed
umplu găleata
dar nu ma grăbesc să o urc la etaj

în orașul unde nici noaptea nu doarme, și vezi oameni pe străzi
și la ferestre la cele mai ciudate ore
cel mai bine e acum - la 5 și un sfert dimineața
liniștea și pustietatea sunt doar o iluzie,
bineînțeles,
dar o înghit ca pe cel mai dulce leac

mă aplec și iau găleata
azi voi urca scările (ignor liftul), în vârful degetelor, tiptil
găleata îmi trage mâna în jos
de parcă pământul din ea complotează o evadare
la mine acasă e mai bine, îi spun.

ajung acasă, deschid ușa de la terasă
soarele se mijește de după un bloc
vecinul de jos a trântit o ușă
florile erau treze demult
așteptau pământul
ca și mine