Clipele-mi fug prin cuvinte
Te caut într-o silabă cu sunet,
Vine noaptea și cerne întunericul
ÃŽn privirile galbene de sfinx.

Mă chemi cu mâinile închise-n tăceri
Dar sunt plecat prin gânduri,
Se risipește prin odaie mirosul tău
Și abia mă ating să-l respir.

Afară-n copaci se răsucește vântul
Bate pendulul pe oiștea carului mare,
Tu mă aștepți și nu mă întorc.

Pașii absorb propriul ecou
ÃŽmi ajung pe drumuri destinul,
Și-n cascada verde din ochii tăi
Alunec sub pietre, alunec în lacrimă.