Acum doar trufia cerșește îndurare
iar clipele tihnite nu mai vin
să facă curte timpului.
Vezi doar spectrul nesimțirii
cum vine tiptil că îi auzi răsuflarea,
toate sunt aiurea contra firii.

Glasul puterii uneori prea crud
cu o culoare chiar violetă
mușcă din gândurile răvășite.
Tăcerea se așează încet și ea
nici nu știe în locul cui,
întreaga lume dă din clanță, este rea.

Prin creiere de piatră
trece puterea 'Doamna cea semeață'.
Toți se gudură se duc în față,
îi sărută tălpile, buricul, gura.
Nimeni nu îi smulge creaturii
șarpele ce a instaurat în semeni ura.